Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.
Uzina care punea in miscare toate agregatele electrice din Romania a fost aruncata la gunoi. Intai au concediat oamenii, apoi au smuls utilajele. Munti ruginiti de strunguri si scule troneaza printre bucati de betoane. Uzina care punea in miscare toate agregatele electrice din Romania a fost aruncata la gunoi. Intai au concediat oamenii, apoi au smuls utilajele. Munti ruginiti de strunguri si scule troneaza printre bucati de betoane. Daramaturile sunt vegheate de o armata de paznici, buldozerele trag de ultimele temelii ale Uzinei de Masini Electrice Bucuresti, zisa UMEB. Prin spate, aurolacii sar parleazuri de betoane sa scormoneasca dupa caramizi. In 60 de ani, generatii de "palmasi" au mesterit aici peste o mie de tipuri de motoare electrice pentru tramvaie, trolee, metrou, locomotive, nave, pentru centrala nucleara de la Cernavoda. Din cele 12 hectare de moloz va rasari curand cel mai intins Mall din Capitala. Asa vrea NCH, grupul de americani care a cumparat mai demult uzina. Le-a placut zona: uzina a fost plantata pe Bulevardul Vasile Milea, langa Apaca, loc cu mare vad. Din cei cateva mii de angajati, cati munceau aici inainte de Revolutie, au mai ramas aproape 500. Americanii de la NCH sunt o forta: au cele mai multe spatii comerciale din Romania. Au inghesuit mesterii intr-o hala, restul au ras. In caminul uzinei inca nu au bagat buldozerul. De treizeci de ani acolo sunt cazati cateva zeci de muncitori, dintre cei veniti din provincie sa se faca strungari sau sudori de elita. Cu toata bogatia lor, patronii jinduiesc sa le vanda caministilor camerele mizerabile la pret de garsoniere confortabile.
Caminul-fantoma
"Tremuram de frica in fiecare zi sa nu ne arunce in strada si pe noi. Directorul a zis ca pana in 2010 nu ne da nimeni afara de aici, dar, daca au daramat ditamai uzina intr-o luna, ce garantie avem noi ca la noapte nu ne trezim cu mascatii, sa ne goneasca cu tot cu copii?", zice caministul Marian Stan. Au trecut zece ani de cand a venit din Craiova sa se faca sudor la UMEB. La ultimele concedieri a picat si el. Acum s-a facut paznic la o firma si castiga mai mult cu un milion fata de cat ii dadea uzina. Nici cu salarii compensatorii nu s-a ales, fiindca patronii uzinei lucrau istet: la fiecare runda de concedieri dadeau afara maximum 28 de oameni, niciodata 30, sa nu-i taxeze legea cu "concedieri colective" si sa fie obligati apoi sa le dea si compensatoriile. "In loc de mall mai bine faceau locuinte sociale sau spital, ca nu se supara nimeni, macar era ceva util", sar muncitorii caminului. In douazeci de ani, conducerea UMEB a "renovat" caminul o singura data - l-a spoit nitel cu var si gata! Peretii stau sa cada, pe hol bucati din zidarie au inceput sa pice singure, sobolanii si-au facut cuib in vechile conducte de apa. Apa rece vine direct de la UMEB si curge numai cand lucreaza muncitorii din hala aia ramasa: adica doar ziua, de luni pana sambata. E apa rea, folosita la facut motoare, zic locatarii. "Cateodata curge neagra pe teava, pe fundul caldarii se face o crusta maronie, cleioasa". Apa calda au numai vara, cand o incalzesc pe geam, in sticle. Oamenii au si uitat ce senzatie ai atunci cand faci un dus. Toata lumea se spala la lighean, gateste la butelie. Spalatoria e o chiuveta subreda, batrana de 20 de ani. Una singura pe etaj. Femeile spala pe rand, asteapta si cate doua ore la coada. Toaleta: o putoare ascutita si roiuri de muste, patru cabine infecte la un etaj, si pentru femei, si pentru barbati, la gramada. Iarna la toaleta e ger ca afara. Toata lumea are soba cu lemne. "Viza de flotant pe adresa asta nu avem. Ca sa ne poata intra copiii in examene ne-am milogit pe la cunostinte sa le faca si lor buletine pe adresa lor", se plange nevasta lui Marian.
"Tremuram de frica in fiecare zi sa nu ne arunce in strada si pe noi. Directorul a zis ca pana in 2010 nu ne da nimeni afara de aici, dar, daca au daramat ditamai uzina intr-o luna, ce garantie avem noi ca la noapte nu ne trezim cu mascatii, sa ne goneasca cu tot cu copii?", zice caministul Marian Stan. Au trecut zece ani de cand a venit din Craiova sa se faca sudor la UMEB. La ultimele concedieri a picat si el. Acum s-a facut paznic la o firma si castiga mai mult cu un milion fata de cat ii dadea uzina. Nici cu salarii compensatorii nu s-a ales, fiindca patronii uzinei lucrau istet: la fiecare runda de concedieri dadeau afara maximum 28 de oameni, niciodata 30, sa nu-i taxeze legea cu "concedieri colective" si sa fie obligati apoi sa le dea si compensatoriile. "In loc de mall mai bine faceau locuinte sociale sau spital, ca nu se supara nimeni, macar era ceva util", sar muncitorii caminului. In douazeci de ani, conducerea UMEB a "renovat" caminul o singura data - l-a spoit nitel cu var si gata! Peretii stau sa cada, pe hol bucati din zidarie au inceput sa pice singure, sobolanii si-au facut cuib in vechile conducte de apa. Apa rece vine direct de la UMEB si curge numai cand lucreaza muncitorii din hala aia ramasa: adica doar ziua, de luni pana sambata. E apa rea, folosita la facut motoare, zic locatarii. "Cateodata curge neagra pe teava, pe fundul caldarii se face o crusta maronie, cleioasa". Apa calda au numai vara, cand o incalzesc pe geam, in sticle. Oamenii au si uitat ce senzatie ai atunci cand faci un dus. Toata lumea se spala la lighean, gateste la butelie. Spalatoria e o chiuveta subreda, batrana de 20 de ani. Una singura pe etaj. Femeile spala pe rand, asteapta si cate doua ore la coada. Toaleta: o putoare ascutita si roiuri de muste, patru cabine infecte la un etaj, si pentru femei, si pentru barbati, la gramada. Iarna la toaleta e ger ca afara. Toata lumea are soba cu lemne. "Viza de flotant pe adresa asta nu avem. Ca sa ne poata intra copiii in examene ne-am milogit pe la cunostinte sa le faca si lor buletine pe adresa lor", se plange nevasta lui Marian.
4 milioane, dupa 30 de ani de strungarie
Cand au intrat in camin, oamenii au primit o singura camera, mare, fara hol, fara bucatarie. Cativa, mai harnici, au croit ziduri din carton, le-au zugravit si au transformat camera intr-un apartament minuscul. "Cand am cerut sa cumparam camerele astea, au trimis comisie de la UMEB sa ne evalueze locuintele. Au vazut cateva camere mai aranjate si cei din comisie au zis ca trebuie musai sa ridice pretul, ca, uite, avem apartamente! Dupa ce-mi stransesem niste bani sa-mi aranjez si eu camera, m-am trezit ca evaluatorii pun la vanzare camera mea, de 40 de metri patrati, cu 13.000 de euro. Cica s-o cumpar cu atat, daca o vreau neaparat. N-am atata banet. Am albit la UMEB, dar dupa 30 de ani de munca iau in mana 4 milioane jumate! Pe vremea lui Ceausescu luam si 5.000 pe luna", spune strungarul Vasile. "Pana sa transform camera era un chin cu copiii: cand ne dezbracam trebuia sa-i dam afara, pe hol, baie puteam sa ne facem numai cand erau ei plecati la scoala... ". Caminul este asezat in spatele singurei hale nedaramate, unde patronul i-a inghesuit pe ultimii muncitori. Un mester s-a oprit sa rasufle langa hala: "De 40 de ani robotesc in uzina. Nu rezisti atat decat daca ai putere sa tragi ca un bou. Cand am venit eu, era director aici nepotul lui Gheorghiu Dej. Aici au lucrat oameni priceputi, cine pleca de tanar de aici ajungea om de elita pe la alte fabrici. Au daramat ei acum, dar comenzi sunt in continuare, si mana asta de oameni care au mai ramas fac niste motoare excelente. Colo, in custile alea, sunt motoarele gemene ale alora de la Cernavoda, am lucrat pentru finlandezi si pentru francezi. Ne-au cerut motoare pentru avioane. Francezii au fost foarte multumiti: au zis ca au incercat sa faca motoare de-astea in toata Europa, dar n-au reusit nicaieri. Dintre toate natiile, numai noi, cei de la UMEB, am reusim sa facem asa ceva. Francezilor nu le-a venit sa creada la inceput, au facut si proba, sa se convinga. N-aveau cum sa nu fie ale noastre cele mai bune, fiindca am ramas cam singurii din Europa care lucreaza manual".
Iuliana Nistor, PR-ul uzinei, ne-a spus convinsa ca "asta e trendul", pana in 2010 industria trebuie sa se mute la marginea orasului, nici in Occident nu mai gasesti fabrici in inima oraselor. Insa nu stie sigur daca hala ramasa nu va fi si ea demolata.: sursa www.gandul.info/
Cand au intrat in camin, oamenii au primit o singura camera, mare, fara hol, fara bucatarie. Cativa, mai harnici, au croit ziduri din carton, le-au zugravit si au transformat camera intr-un apartament minuscul. "Cand am cerut sa cumparam camerele astea, au trimis comisie de la UMEB sa ne evalueze locuintele. Au vazut cateva camere mai aranjate si cei din comisie au zis ca trebuie musai sa ridice pretul, ca, uite, avem apartamente! Dupa ce-mi stransesem niste bani sa-mi aranjez si eu camera, m-am trezit ca evaluatorii pun la vanzare camera mea, de 40 de metri patrati, cu 13.000 de euro. Cica s-o cumpar cu atat, daca o vreau neaparat. N-am atata banet. Am albit la UMEB, dar dupa 30 de ani de munca iau in mana 4 milioane jumate! Pe vremea lui Ceausescu luam si 5.000 pe luna", spune strungarul Vasile. "Pana sa transform camera era un chin cu copiii: cand ne dezbracam trebuia sa-i dam afara, pe hol, baie puteam sa ne facem numai cand erau ei plecati la scoala... ". Caminul este asezat in spatele singurei hale nedaramate, unde patronul i-a inghesuit pe ultimii muncitori. Un mester s-a oprit sa rasufle langa hala: "De 40 de ani robotesc in uzina. Nu rezisti atat decat daca ai putere sa tragi ca un bou. Cand am venit eu, era director aici nepotul lui Gheorghiu Dej. Aici au lucrat oameni priceputi, cine pleca de tanar de aici ajungea om de elita pe la alte fabrici. Au daramat ei acum, dar comenzi sunt in continuare, si mana asta de oameni care au mai ramas fac niste motoare excelente. Colo, in custile alea, sunt motoarele gemene ale alora de la Cernavoda, am lucrat pentru finlandezi si pentru francezi. Ne-au cerut motoare pentru avioane. Francezii au fost foarte multumiti: au zis ca au incercat sa faca motoare de-astea in toata Europa, dar n-au reusit nicaieri. Dintre toate natiile, numai noi, cei de la UMEB, am reusim sa facem asa ceva. Francezilor nu le-a venit sa creada la inceput, au facut si proba, sa se convinga. N-aveau cum sa nu fie ale noastre cele mai bune, fiindca am ramas cam singurii din Europa care lucreaza manual".
Iuliana Nistor, PR-ul uzinei, ne-a spus convinsa ca "asta e trendul", pana in 2010 industria trebuie sa se mute la marginea orasului, nici in Occident nu mai gasesti fabrici in inima oraselor. Insa nu stie sigur daca hala ramasa nu va fi si ea demolata.: sursa www.gandul.info/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu