Pe 21 decembrie 1989, în Romania era încă revoluţie. Pe 22, acelaşi decembrie, revoluţia a fost confiscată de către Iliescu şi ai lui şi transformată în lovitură de palat, puci sau cum s-o mai fi numind. Din acel 22 decembrie, profitorii-impostori ai revoluţiei nu mai contenesc să şi-o asume, deşi au stat fie în fotolii comode la televizor, fie ascunşi, fie chiar au tras în manifestanţi sau erau în "misiuni": de filare, urmărire sau filmări. Spărgeau şi vandalizau magazine, jefuiau şi incendiau maşini în numele revoluţiei. A unei revoluţii, care în ciuda numărului mare de victime s-a dovedit a fi fost una de faţadă, de carton. O revoluţie de mucava!
În toţi aceşti ani, în Romania totul s-a mimat. S-au mimat reforme, restructurări, funcţionarea instituţiilor publice, funcţionarea statului de drept. S-a mimat funcţionarea economiei de piaţă, a capitalismului în sine, aşa cum s-a mimat şi comunismul sau construirea socialismului multilateral-dezvoltat. S-a mimat munca, bunăstarea, traiul decent, încurajindu-se, nemunca, şmecheria, micile-mari învarteli, tunurile de zeci şi chiar sute de milioane de euro. Locul valorii şi al elitelor a fost luat de veleitari şi nonvalori, de semidocţii pseudorevoluţiei. Elitele noastre, valorile intrisece sunt fie peste graniţe, fie sub pămant, fie zac în uitare marginalizate. În locul lor triumfă pleava, scursorile, sfertodocţii acestui neam. Aici, totul se obţine pe şpagă, pe trafic de influenţă pe cunoştinţe, pile şi relaţii, cunoscutul p.c.r. este mai actual ca niciodată. Citind aceste randuri, unii vor spune că sunt gandurie unui FRUSTRAT. Ei bine nu. M-am detaşat de mult de lumescul care mă-nconjoară. Şi nu sunt nici măcar gandurie unui resemnat. Sunt gandurile unui om LUCID, care ştie foarte bine prin ce-a trecut, prin ce trece mai ales şi ce urmează să-l aştepte. Le mai spun cititorilor acestui blog, doar că sunt pregătit pentru orice. De pierdut, oricum nu mai am ce. Şi nu pentru că aş fi pierdut totul, ci pentru că pur şi simplu nu mai ce pierde. Pană şi libertatea mea este una interioară pe care nu mi-o poate nimeni nici confisca, nici lipsi de ea.
ş.d. afrimescu
Triste sentimente.
RăspundețiȘtergereIn toti acesti ani au fost si momente (mici perioade de timp) in care credeam ca nu a fost totul chiar degeaba.
Drept vorbind, pentru unii, putini ce-i drept, nu-i degeaba deloc.
Cert e ca de cate ori au ajuns la putere astia am vazut spectrul foamei. Astia au fost ci Petre Roman, aufost cu Ciorbea si Radu Vasile, si acum sunt numai ei.
Pana acum au distrus tot ce au putut dar acum pot sa distruga tot ce vor.
Dar. E un dar mare.
Daca asi spus ceva rau de ei anul trecut ma umpleam de dusmani.
O buna cunostinta n-a mai vorbit cu mine pentru ca am indrazni sa-i spun ca Basescu e excroc.
Si ce gasca si-a facut.
Cred ca Revolutia a fost insusita definitiv in 2005.
Punctul 8 al Declaratiei de la Timisoara e inca valabil si trebuie extins si la odrasle. Acu imi dau seama de ce nu au dorit sa-l aplice.
Si cate mai pot fi spuse.
Toiu
RăspundețiȘtergereDin pacate am trait si traim intr-o continua ceata. Dupa lovitura de stat credeam ca a rasarit soarele si pe muntii nostri! Pacat !