Casa zburătoare III- lung metraj

1.INT.AUTOBUZ-NOAPTE

Călătorii sunt îmbrăcaţi cu prost gust şi sărăcăcios, majoritatea în negru, unii nu au dinţi şi vorbesc în gol, cu căşti pe urechi, privind fix spre textul gen grafitti postat pe un geam al autobuzului, "Învăţăm pentru a deveni nişte nimeni". În boxe o VOCE tot caldă atenţionează enervant că:

VOCE(OFF)

Pentru un transport civilizat călătorii au obligaţia să plătească taxa de călătorie în caz contrar vor suporta plata amenzilor

 Nimeni nu se grăbeşte să taxeze dar toată lumea se urmăreşte cu suspiciune şi neîncredere privind discret unii la alţii. Doi PUŞTI de cartier se hârjonesc vorbind porcos şi râzând idiot. O PUŞTOAICĂ din gaşca lor se amuză teribil în timp ce dansează oriental pe muzica ce ieşea cu spume din mobil ca băşinile din cur, mişcându-şi şoldurile şi nurii cu ochii daţi peste cap.

PUŞTI 1

(către prietenul lui puşti 2 smucindu-l)

Să mi-o suks şi mă-ta la fel, îngâ..îngâ..în gâtu mâ-tii şi-a lu curva de sorâ-ta

încântat şi râzând prosteşte ca după o glumă bună şi trăgând dintr-o ţigare.

PUŞTI 2

Hai, ciocu mic bă labă tristă să mi-o..Hă, hă. Dă-te'n pulea mea. Eşti muci.

Face apoi semnul "între ghilimele" cu mâinile ridicate deasupra capului. Pe un scaun doarme un AUTOBOSCHETAR ghebos, neras, îmbrăcat cu haine negre de murdărie ţinând picioarele pe un sac plin cu boarfe. Scaunele din jurul lui sunt părăsite de ceilalţi călători. Unul dintre puşti se agaţă cu mâinile de bara de susţinere şi ridicându-se îl loveşte pe om cu picioarele.

PUŞTI 1

Scoală curvo, poponarule!

Autoboschetarul nu mişcă, ca şi cum ar fi mort. Doar îi cade capul într-o parte lovindu-se de geam.

COSTEL

Bă, i-a potoliţi-vă odată! Aşa vă învaţă la şcoală!

SORIN

La care şcoală?

PUŞTI 1

Ce ai bre eşti cu capu', nu ţi-e bine?

PUŞTI 2

Ia vino bă încoa', eşti şmecher?

COSTEL tace abătut, plictisit şi se duce să taxeze pe direcţia puştilor care se retrag în timp ce fac mişcări de karate prosteşti, în gol, iar toţi călătorii se mută cu privirea pe el cu suspiciune. COSTEL taxează cu lehamite,  contrariat şi jignit de privirile ce i se adresau. Cu degetele cârlig de rufe, agăţate de nas vorbeşte către SORIN.

COSTEL

Semăn cu vreun controlor?  Îmi e ruşine să nu compostez, dar să şi compostez. Rău am mai ajuns, parcă am 14 ani.

Şi spunând acestea se grăbeşte să taxeze. Toate privirile se îndreaptă spre COSTEL cu un fel de teamă amestecată cu invidie. În staţie se urcă un BĂRBAT ELEGANT îmbrăcat la patru ace, scoate o cartelă, după care, fără a o bifa la aparat se lipeşte lângă stâlpul susţinător al compostorului, bagă mâna cu cartela în buzunar şi priveşte atent şi cu dispreţ către persoanele din autobuz.(camera cade pe ceasul de marcă şi pe pantofii de piele). O ţigancă, cu o păpuşă chelioasă în braţe şi cu un bilet pe care scrie "MURITORI DE FOAME" cerşeşte închinându-se la divinitate.

SORIN

E.. semeni nu semeni tipii sunt pe fază. Ştii cum e dacă nu te păzeşte te loveşte.

COSTEL

Ai conştiinţă.. , nu ai bani !.

SORIN

Eu am abonament pe toate liniile şi pe metrou, tren. În avion încă n-am încercat. Nu mai am acte că mi le-au furat nişte puşti în primele mele zile fără casă, atunci mi-au făcut şi botezul străzii cu o mamă de bătaie că eram  mangă,  de m-au băgat în spital două luni.

COSTEL

Păi ce au avut cu tine?

SORIN

Erau supăraţi că nu aveam bani să-şi cumpere aurolac, să se drogheze. Mă băteau şi spuneau:"Ruşine să-ţi fie, om bătrân şi n-ai un ban în buzunar", aveau dreptate.

COSTEL

Şi cum ai scăpat?

SORIN

M-au băgat în spital, aşa am scăpat de ger iarna trecută. Afară iernile sunt grele, şi poliţia te aleargă, în rest stai la aer curat. Am dormit niţel şi prin canale că altfel muream de frig.

COSTEL

Păi acte nu îţi faci?

Privirile călătorilor se schimbă dezaprobator spre SORIN care, cu toate eforturile de a-şi ascunde condiţia este trădat de aspectul lui total neîngrijit la modul general. Scoate din buzunar o foaie parafată pe care scrie LIPSĂ SPAŢIU vorbind tare, să se facă auzit, ca răspuns la privirile răutăcioase.

SORIN

LIPSĂ SPAŢIU  ăsta-s eu acum, un neica nimeni. Ce om am fost şi ce javră am ajuns!.

COSTEL

Păi dacă nu ai casă, nici amenzi nu plăteşti, tot ai un avantaj!.

SORIN

Nu te bagă încă nimeni la puşcărie că te cheamă LIPSĂ SPAŢIU, dar poate să te bage pentru vagabondaj, ori să omori pe cineva. M-a întrebat unu odată de ce nu fur ca să intru la mititica, să nu îngheţ pe străzi.

COSTEL

Şi ce i-ai răspuns?

SORIN

Că mai bine mor decât să intru la puşcărie!.

COSTEL

Da', cu hârtia asta ai vreun drept?

SORIN

  Na, cine mă angajează pe mine cu asta?
Ai pierdut casa,.. strada e casa ta. Suntem goniţi şi de pe străzi. Dacă crăp poate o să se  ştie la primărie cine sunt. După 40 de ani de muncă am dreptul la o cruce şi la un sicriu.

La următoarea staţie se urcă trei CONTROLORI. Aceştia îl controlează pe COSTEL miraţi că are card de călătorie validat şi pe SORIN care scoate foaia de la primărie. Controlorii o privesc scârbiţi, sătui.

CONTROLOR

La prima să nu te mai văd în autobuz, să cobori!

După aceea se opresc la Bărbatul Elegant pe care îl înconjoară şi încep să negocieze pe muteşte, mimând cu el plata şpăgii. Autobuzul opreşte în staţie unde se urcă LĂUTARUL, (55 de ani) cerşetor cu acordeonul  şi începe  să cânte la meserie cu patimă  o melodie lăutărească  care era şi în repertoriul marelui actor Gheorghe Dinică(Pentru cine am muncit), aplecându-se pătimaş până aproape de pământ. Pe acordeon are lipită o cutie rotundă făcută dintr-o conservă, dar nimeni nu se grăbeşte să-i pună bani în ea. Într-un buzunar din cojocul ferfeniţă se agită magic alcoolul într-o sticlă, ca valurile Dunării. COSTEL privi spre lăutar cu admiraţie, după care schimbă privirea către SORIN.

COSTEL

Meserie, unu ca ăsta nu mai există de la Fărâmiţă Lambru. Da tu de ce nu te pensionezi?

SORIN

Simplu pentru că am anii, vechimea, dar nu am vârsta, am fost şomer acum sunt boschetar, poate trece şi asta în cartea de muncă.

LĂUTARUL trece atunci prin dreptul lor iar COSTEL, cu o mână îi bagă nişte mărunţiş la cutia milei iar cu cealaltă îi dă o carte de vizită.

COSTEL

Să mă cauţi că am nevoie de tine!.

 Simţindu-se apreciat, LĂUTARUL cântă şi mai focos. Aplecat într-o parte drept mulţumire parcă bate ritmul cu urechea încântat la maxim de înaltele şi başii ce ies din cutia cu burduf ce  aproape atinge podeaua autobuzului.

LĂUTARUL

Vă sun şefu', să trăiţi!

SORIN

Băi Costică da unde mergem noi acum?

COSTEL

Sorine nici eu nu ştiu da' mi-a venit o idee şi vreau să mă ţin de ea. Ideile sunt ca femeile, dacă nu te ţii după ele şi nu devii sclavul lor să te călărească dânsele cum vor, pleacă cu primul venit. Mergem la azilul ăsta de la spital făcut de primărie pentru ăştia fără de noroc ca tine aşa.

SORIN

(mirat)

De ce, cauţi pe cineva acolo? Anul trecut am fost să dorm şi  să prind o porţie de mâncare sau de ceai  dar nu am apucat că era mare balamuc.  Era să îngheţ în noaptea aia pe o bancă dar noroc ţi-am zis cu bătaia aurolacilor că după aia am ajuns în spitalul de vis-a-vis. Da ţie ce îţi trebuie? Ce... nu ai unde să dormi, chiar aşa de rău ai ajuns, suntem din nou colaboratori?

COSTEL

Nu..nu..nu eu am încă casă, mă descurc cu mâncarea, mai prind vreo colaborare mai am câte o idee, ideea şi milionu' sau suta că mă încurc mereu cu banii ăştia noi. Dar am nevoie de căldură.

SORIN

(trăgându-l de limbă curios)

Vrei să furi lemne din pădurea spitalului?

COSTEL

Nu numai de lemne am eu nevoie, am nevoie mai mult de oameni iar tu o să mă ajuţi.

SORIN

Hă, hă, hă! Vrei să vinzi oameni să cumperi apoi lemne?..ce ai înnebunit, e împotriva legii..Da dacă iese ceva şi nu mă vinzi şi pe mine, treaba ta, te ajut.Hă, hă!

COSTEL

(serios)

Dacă tot se vinde orice eu, de ce să nu te vând pe tine prietenul meu la o adică, ai altă variantă? Bine hai că îţi explic mai încolo treaba. Am ajuns!.

Uşile se deschid iar cei doi coboară în mulţime odată cu noul lor prieten acordeonist pe ritmurile valsului austriac "Valurile Dunării". Toată lumea coboară grăbită din autobuz.
În urma lor, în autobuz autoboschetarul cade de pe scaun şi rămâne tot nemişcat după care unul dintre puşti îi trage un picior în burtă. Gaşca puştilor dansează apoi ca la o nuntă de prost gust cu mâinile ridicate, de parcă valsul vienez cântat impecabil la acordeon ar fi o manea răsuflată. Nimeni nu intervine. Gaşca controlorilor ţipă la cel adormit lovindu-l ca să se trezească şi să prezinte biletul la control.

CONTROLOR

(lovind în boschetar cu piciorul)

Scoală bă că aici nu-i azil. Biletu' sau abonamentu'.

COSTEL era deja de mult cu spatele fără a observa scena. În urma lor uşile se închid şi autobuzul pleacă turuind din staţie. COSTEL şi SORIN pleacă şi ei tot turuind cu LĂUTARUL după ei. 

Va urma...